Dansez cu tine

Dansez cu tine printre stele
În nopțile calde și reci,
Zbor pe poteci de vise
Ca o pasăre cu aripi largi deschise
Spre tărâmuri de povești;

Când îmi spui că mă iubești
Se bucură Cetele Îngerești,
Arhanghelii și Heruvimii
Ne deschid ferestre spre cer,
Uităm de timpul efemer;

Roata Vieții se oprește în loc
Când mă cuprinzi de mijloc,
Se aprinde iar un foc
În inimioara mea
Când buzele-ți catifelate
Se lipesc de gura mea.

Dansez cu tine, când luna apare,
Tristețea moare, durerea dispare,
Nu mai vărs lacrimi amare,
Vărs lacrimi dulci de fericire;

Ne înțelegem dintr-o singură privire,
Stăm pe aceeași linie de plutire,
Tu-mi dai izbăvire de chin,
Eu îți alung din inimă orice suspin;

Sufletul mi-e plin de bucurie,
Aș sta în brațele tale o mie de ani,
Să ascultăm cântece de nai și de viori,
Să fim ca doi porumbei voiajori.

Dansez cu tine de cu seară până-n zori
Prin grădini imense cu flori,
Printre litere și versuri în culori,
Punem tot ce simțim pe foi veline,
Scriem volume întregi de poezii
Când ne plimbăm printre galaxii;

Ne îmbrățișăm, ne sărutăm,
Facem ocolul Pământului,
Plutim prin mijlocul văzduhului
Pe aripile vântului și ale fericirii;

Cund sunt cu tine, 
Nimic nu mi se pare greu,
Ești Centrul lumii, Universului meu,
Pe muzica iubirii tale
Dansează sufletu-mi mereu!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Ca prima oară

Când mă săruți, răsare soarele,
Îmi tremură picioarele...
În câteva secunde, Pământul dispare,
Nu mai ninge de la munte pân' la mare.

Când ne plimbăm pe-a Fericirii cărare
Sute de fluturi zboară dintr-o dat',
Din sufletu-mi nevinovat
Și din sufletul curat al tău
Răsună al iubirii puternic ecou.

Când te apleci asupra mea
Îmi bate tare inima,
Îmi crește tensiunea,
Nu mă mai gândesc
La vremea rece de afară,
În mine-i cald, e primăvară.

Când ne iubim ca prima oară,
Ceața îndoielilor începe să dispară,
Se înseninează cerul,
Nu mai ești prizonierul tăcerii,
Nu te mai sperii de valurile plăcerii...

Când trupul tău fierbinte
Se lipește de trupul meu,
Văd stele verzi și-o parte din curcubeu,
Mă pierd instantaneu printre cuvinte,
Nu mai țin minte nici cum mă cheamă,
Nici ce trebuie să îți spun...

Îmi pun pe tavă sufletul bun,
Îmi depun armele la picioarele tale
Când Cupidon vine agale
Și mă împresoară ca pe o cetate.

E  liniște în fiecare zi și noapte
În Universul iubirii noastre,
Suntem ca două galaxii albastre
Pictate de mâna unui artist;

Când nu ești lângă mine,
Sufletul mi-e trist,
Nu pot să rezist fără iubirea ta,
Mi se frânge inima de dor,
Iubitul meu conchistador...

Te ador! Ești trusa-mi de prim ajutor,
Barca-mi de salvare,
Îmi îndulcești clipele amare
În orice perioadă de hibernare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul ✍ Poeme de amor 

Vino... !

Vino la noapte când apare luna,

Ia mașina de scris la subțioară

Să scriem o poezioară îngerilor buni

Care ne-au fost alături ani buni.

Vino repede cu o stea în buzunar

Să stăm sub bolta de cleștar,

Căci nu va ploua cu lacrimi de chihlimbar,

Nici nu va ninge cu boabe de mărgăritar;

Treci de al emoțiilor hotar,

Uită de gustul amar al pelinului,

Vino să te bucuri de parfumul crinului 

Din grădina mea... Nu mai întârzia! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor

Din iubire

Ia-mi inima în palma ta
În iarna aceasta grea,
Căci din iubire pentru tine bate ea!
Ia dorul din sufletul meu
Și pune-l pe o ramură înflorită
Din copacu-ți frumos 
Plin de vise și speranțe;
Nu vreau s-avem restanțe
La examenele vieții,
Vreau să ne bucurăm
Până la anii bătrâneții de iubire.
Sărută-mi noile fire de ghiocei
Care mi-au crescut la tâmple,
Șterge-mi sudoarea de pe frunte,
Nu-mi spune vorbe multe;
Vreau să aud din gura ta
Că mă iubești ca pe o stea de la Răsărit,
Ca pe o rază de lumină
Ce-ți mângâie sufletul neliniștit;
Ia-mă de mână la asfințit
Să ne plimbăm pe poteci spre Infinit,
Iubirea să ne fie călăuză
Și Fericirea muză,
Să scriem în fiecare zi povești și poezii
Pe care să le îndrăgească oamenii!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor