Dacă ai paria

Dacă ai paria pe mine, sigur ai câștiga,
Iubirea mea ar fi șansa ta la fericire;
Dac-aș vedea o strălucire în ochii tăi
Mi-aș pune gaj o pereche de cercei
Din petale de ghiocei...
Dac-ai putea să mă iei de mână
Să privim razele de lună
Când toată lumea doarme,
M-aș ruga la Dumnezeu să toarne
Din gălețile Sale de aur
Stropi de Apă Vie peste tine,
Doar știi că bătrânețea vine pe furiș;
Poate în viața viitoare voi fi o furnică,
Și tu un fluture, sau un cărăbuș...
Sigur, acum ești jucăuș,
Dar zilele-ți pot fi triste, pustii
Dacă ți se va mai rupe alt arcuș 
Al viorii inimii...
Eu fac pariu că ai să vii în clipele cenușii
Să stăm de vorbă la Poarta Dorului;
Să-ți lași în fața pridvorului
Suspinele, lacrimile argintii
Și grijile ce nu-ți dau pace,
Vei vedea că se va face soare îndată,
Îți voi pune la picioare bogăția-mi toată:
Iubirea din inima-mi curată.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Ai să-ți dai seama

Ai să-ți dai seama într-o zi

Că nimeni nu te poate iubi 

Mai mult ca mine,

Știu, nu ți-e rușine să recunoști 

Că mă iubești și tu,

N-ai spus niciodată "Nu" 

Când te-am chemat cu gândul,

Sufletul nu te-a lăsat 

Să te dezlipești de sufletu-mi curat.

Dumnezeu ne-a binecuvântat iubirea

De la început... Când te-a durut inima, 

Am fost pastila ta de fericire, 

Ne-am înțeles mereu dintr-o privire,

Doar prezența mea îți făcea bine 

Când n-aveai zile sau nopți senine;

Degetele-mi fine 

Te-au mângâiat de zeci de ori

Când pe cerul vieții tale apăreau nori,

De nu vedeai zburând cocori

Mă luai de subsuori și îmi spuneai

Că îți sunt dragă,

Că mi-e dulce gura ca o fragă...

Ai să-ți dai seama 

Că jurământul ce ne leagă 

Nu se poate dezlega 

Nici de o-ntreagă armată de preoți 

Sau de arhierei,

Focul dragostei arde în mine cu putere,

Sentimentele-mi pentru tine

Sunt profunde, sincere...

N-am nevoie de avere sau de altceva,

Vreau ca-n inima ta

Să rămân pentru totdeauna

Căci tristețea mea stârnește furtuna 

Când ești plecat departe...

Vino mâine-n zori sau în miez de noapte,

Treci peste apele tulburate,

Peste oceanele de tăceri, 

Adu-mi un buchet de viorele 

Din cărțile de povești cu Iele,

Fă-mi o cunună din stele,

Pune-mi pe degete inele

Când bat clopotele de nuntă...

Nu te gândi la iarna cruntă, 

Încearcă să scapi de belele, 

Nu-ți lega tinichele de coadă

C-o să înceapă să te roadă,

Să te macine singurătatea,

Lasă-te pe mâna destinului,

Bea un strop din Vinul Pocăinței, 

Nu stinge Flacăra Dorinței!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

Creionări

Ce ploaie de vară cu stele albastre
Creionat-au aseară mințile noastre!
Tu ai desenat un cer sublim,
Eu o rămurică de măslin.

Ce glas divin se-aude în zare?
E-al îngerului care-adesea
În ajutor ne sare?
Care ne duce spre lumină
În clipele de disperare?

Ce fază tare!
O rază de soare vine călare pe o cămilă,
Tristetea pălește ca o zambilă,
O voce subtilă îmi spune la ureche
Că ești sufletul meu pereche.

Ce bine că suntem de modă veche,
Că ne iubim și nu ne plictisim!
Nu luăm viața la mișto,
Copii la indigo am devenit
De când ne-am întâlnit!

Ce ploaie de fericire!
Iubirea noastră nu-i o nălucire,
E cât se poate de adevărată,
E pură, necondiționată, nelimitată!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor