Ai să-ți dai seama

Ai să-ți dai seama într-o zi

Că nimeni nu te poate iubi 

Mai mult ca mine,

Știu, nu ți-e rușine să recunoști 

Că mă iubești și tu,

N-ai spus niciodată "Nu" 

Când te-am chemat cu gândul,

Sufletul nu te-a lăsat 

Să te dezlipești de sufletu-mi curat.

Dumnezeu ne-a binecuvântat iubirea

De la început... Când te-a durut inima, 

Am fost pastila ta de fericire, 

Ne-am înțeles mereu dintr-o privire,

Doar prezența mea îți făcea bine 

Când n-aveai zile sau nopți senine;

Degetele-mi fine 

Te-au mângâiat de zeci de ori

Când pe cerul vieții tale apăreau nori,

De nu vedeai zburând cocori

Mă luai de subsuori și îmi spuneai

Că îți sunt dragă,

Că mi-e dulce gura ca o fragă...

Ai să-ți dai seama 

Că jurământul ce ne leagă 

Nu se poate dezlega 

Nici de o-ntreagă armată de preoți 

Sau de arhierei,

Focul dragostei arde în mine cu putere,

Sentimentele-mi pentru tine

Sunt profunde, sincere...

N-am nevoie de avere sau de altceva,

Vreau ca-n inima ta

Să rămân pentru totdeauna

Căci tristețea mea stârnește furtuna 

Când ești plecat departe...

Vino mâine-n zori sau în miez de noapte,

Treci peste apele tulburate,

Peste oceanele de tăceri, 

Adu-mi un buchet de viorele 

Din cărțile de povești cu Iele,

Fă-mi o cunună din stele,

Pune-mi pe degete inele

Când bat clopotele de nuntă...

Nu te gândi la iarna cruntă, 

Încearcă să scapi de belele, 

Nu-ți lega tinichele de coadă

C-o să înceapă să te roadă,

Să te macine singurătatea,

Lasă-te pe mâna destinului,

Bea un strop din Vinul Pocăinței, 

Nu stinge Flacăra Dorinței!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor