S-au scuturat salcâmii

S-au scuturat salcâmii de zăpadă,
Soarele mi-aruncă-n fiecare zi
Câte-o ocheadă,
Covoare de omăt nu mai sunt
Pe nicio stradă,
E liniște-n a timpului ogradă;
Dulce ca vata pe băț îmi pare viața
Când mă trezesc dimineața
Și văd cerul fără nori,
Doar triluri de privighetori am în minte;
Cuvinte grele n-am să spun nimănui,
Nici n-am să-mi pun pofta de iubire-n cui,
Am să mă plimb hai-hui pe poteci de vise
Chiar dacă tâmplele mi-s ninse;
Luminile-s aprinse în odăița-mi caldă,
Inima-mi frumoasă se scaldă
Într-o mare de fericire,
Pot să dăruiesc necontenit iubire.
Ador oamenii cu suflete curate,
Nu-mi plac curcile plouate
Nici figuranții care se cred împărați;
Salcâmii dezbrăcați
Curând vor fi-mbrăcați cu haine noi,
Ramurile lor vor fi pline de flori,
Zeci de egrete și de cocori iar vor zbura
Pe bolta albastră de catifea...
Miroase a parfum de primăvară,
Tristețea trage să moară,
Durerea a dispărut în necunoscut.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii