Dacă ai paria

Dacă ai paria pe mine, sigur ai câștiga,
Iubirea mea ar fi șansa ta la fericire;
Dac-aș vedea o strălucire în ochii tăi
Mi-aș pune gaj o pereche de cercei
Din petale de ghiocei...
Dac-ai putea să mă iei de mână
Să privim razele de lună
Când toată lumea doarme,
M-aș ruga la Dumnezeu să toarne
Din gălețile Sale de aur
Stropi de Apă Vie peste tine,
Doar știi că bătrânețea vine pe furiș;
Poate în viața viitoare voi fi o furnică,
Și tu un fluture, sau un cărăbuș...
Sigur, acum ești jucăuș,
Dar zilele-ți pot fi triste, pustii
Dacă ți se va mai rupe alt arcuș 
Al viorii inimii...
Eu fac pariu că ai să vii în clipele cenușii
Să stăm de vorbă la Poarta Dorului;
Să-ți lași în fața pridvorului
Suspinele, lacrimile argintii
Și grijile ce nu-ți dau pace,
Vei vedea că se va face soare îndată,
Îți voi pune la picioare bogăția-mi toată:
Iubirea din inima-mi curată.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Ai să-ți dai seama

Ai să-ți dai seama într-o zi

Că nimeni nu te poate iubi 

Mai mult ca mine,

Știu, nu ți-e rușine să recunoști 

Că mă iubești și tu,

N-ai spus niciodată "Nu" 

Când te-am chemat cu gândul,

Sufletul nu te-a lăsat 

Să te dezlipești de sufletu-mi curat.

Dumnezeu ne-a binecuvântat iubirea

De la început... Când te-a durut inima, 

Am fost pastila ta de fericire, 

Ne-am înțeles mereu dintr-o privire,

Doar prezența mea îți făcea bine 

Când n-aveai zile sau nopți senine;

Degetele-mi fine 

Te-au mângâiat de zeci de ori

Când pe cerul vieții tale apăreau nori,

De nu vedeai zburând cocori

Mă luai de subsuori și îmi spuneai

Că îți sunt dragă,

Că mi-e dulce gura ca o fragă...

Ai să-ți dai seama 

Că jurământul ce ne leagă 

Nu se poate dezlega 

Nici de o-ntreagă armată de preoți 

Sau de arhierei,

Focul dragostei arde în mine cu putere,

Sentimentele-mi pentru tine

Sunt profunde, sincere...

N-am nevoie de avere sau de altceva,

Vreau ca-n inima ta

Să rămân pentru totdeauna

Căci tristețea mea stârnește furtuna 

Când ești plecat departe...

Vino mâine-n zori sau în miez de noapte,

Treci peste apele tulburate,

Peste oceanele de tăceri, 

Adu-mi un buchet de viorele 

Din cărțile de povești cu Iele,

Fă-mi o cunună din stele,

Pune-mi pe degete inele

Când bat clopotele de nuntă...

Nu te gândi la iarna cruntă, 

Încearcă să scapi de belele, 

Nu-ți lega tinichele de coadă

C-o să înceapă să te roadă,

Să te macine singurătatea,

Lasă-te pe mâna destinului,

Bea un strop din Vinul Pocăinței, 

Nu stinge Flacăra Dorinței!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

Creionări

Ce ploaie de vară cu stele albastre
Creionat-au aseară mințile noastre!
Tu ai desenat un cer sublim,
Eu o rămurică de măslin.

Ce glas divin se-aude în zare?
E-al îngerului care-adesea
În ajutor ne sare?
Care ne duce spre lumină
În clipele de disperare?

Ce fază tare!
O rază de soare vine călare pe o cămilă,
Tristetea pălește ca o zambilă,
O voce subtilă îmi spune la ureche
Că ești sufletul meu pereche.

Ce bine că suntem de modă veche,
Că ne iubim și nu ne plictisim!
Nu luăm viața la mișto,
Copii la indigo am devenit
De când ne-am întâlnit!

Ce ploaie de fericire!
Iubirea noastră nu-i o nălucire,
E cât se poate de adevărată,
E pură, necondiționată, nelimitată!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Eu nu te-am iubit...

Eu nu te-am iubit, te-am adorat,
Te-am condamnat fără să știi
Să-mi fii prizonierul inimii,
Zeci de raze aurii de soare
Ți-am pus pe fiecare cărare
Pe care pașii ți-au călcat;

Te-am îmbrăcat în straie strălucitoare,
Mi-am scos sentimentele
Din ale sufletului sertare
Și ți le-am pus pe tăvi argintii
În primăverile înmiresmate
Când ne trezeam în triluri de ciocârlii
Și în miros de frezii și de iasomii.

N-a fost zi de la Dumnezeu
În care să nu mă gândesc la chipul tău,
N-a existat noapte liniștită pentru mine
Nici zări senine pline de stele,
Doar clipe grele am trăit,
Viața-mi fără tine a fost chin.

Eu nu te-am iubit puțin,
Te-am divinizat ca pe un împărat,
Nu te-am îndrumat pe căi greșite,
Ți-am lipit aripile rupte
Când ai vrut sa zbori,
Ți-am luat de pe umeri poveri,
Te-am întors din drumurile spre nicăieri.

Eu nu te-am iubit doar ieri,
Te-am iubit întotdeauna,
Am urât, urăsc minciuna,
Îți scriu numele pe orice coală de hârtie,
Iubirea imensă ce ți-o port
Nu va dispărea ca puful de la păpădie.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor 

  

Mi-e tare dor de primăvară!

Ninge fără încetare

Din norii cenușii 

Ce-acoperă albastra zare,

Lupii aleargă după mioare,

Nicio rază de soare 

Nu se zărește-n depărtare.

Ninge cu mărgăritare 

Și cu flori de gheață,

În fiecare dimineață 

Clopotul bate la ora fixă,

Lumea nu-i tristă 

În pagini de revistă; 

În realitate, viața e grea, 

Emoțiile sunt ascunse 

După câte o perdea,

Zborul de rândunea, 

Aripile de cocor,

Nu fac parte din al iernii decor. 

Ninge pe fiecare coridor al inimii,

Au evadat fluturii iubirii din colivii,

Copacii sunt goi pușcă,

Nicio rățușcă nu mai vezi pe lac;

Niciun pitpalac nu mai cântă 

Pe luncă, prin păduri sau pe câmpii, 

Doar urlete de copii 

Se-aud din când în când

Pe străzile unde oamenii de zăpadă 

Stau aliniați ca florile de crâng 

La poalele Munților Parâng. 

Gerul e crunt, ceața e deasă,

S-a rupt voalul de mireasă al Fericirii,

Trandafirii au înghețat,

Tristețea s-a amestecat 

Cu întunericul de-afară,

Mi-e tare dor de primăvară! 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

Mi-ar trebui...

Mi-ar trebui un secol să pot să te uit,
Te port în inimă și-n gând neîncetat,
Sufletul mi-e tulburat de când ai plecat
Ca un soldat cu ranița în spate
Pe cărări străine, întortocheate;

O jumătate de ceas a rămas până la ziuă,
Nu pot să dorm, bat apa în piuă,
Pisicile miaună pe acoperiș,
Speranțele-au plecat la săniuș;

Din norii albi de pluș cad fulgi de nea,
Poștașul n-a mai trecut pe strada mea
De o lună și ceva,
Mă doare inima când văd poteca
Pe care veneai spre casă...

Mi-ar trebui o coasă,
Să tai tristețea în bucăți
Când sunt singură între patru pereți
Și Eros îmi trimite zeci de săgeți;

Știu că nu regreți că ne-am iubit,
La pieptul meu adesea
Ca un copil te-ai cuibărit,
Povestea noastră trebuie să aibă
Finalul cel mai fericit.

Te-aștept la răsărit de soare
Când nu e viscol nici ninsoare,
Pe drumul neînzăpezit
Care duce spre Infinit!
Te-am iubit și te iubesc,
Ești Darul meu Ceresc
De la Dumnezeu,
Datorită ție trăiesc eu!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

O nouă poveste frumoasă

În lumea-ți minunată
Nu vreau să fac un mic popas,
Vreau să rămân de-a pururi,
Să nu mai mă asemăn
C-un animal de pripas;

Fă-mi un locaș la pieptu-ți cald,
Să privim împreună cerul de smarald,
Să ne-ncălzească blândul soare
Când trece de-ale norilor hotare.

Fii umbrela mea de ploaie
Când cad ploi șiroaie
Pe pământul binecuvântat 

de Dumnezeu; Tu și eu, 

Trebuie să fim împreună mereu.

Primește-mă sub acoperișul tău
Când ninge fără încetare
Și ca o floare tremur de frig,
Vino degrabă când te strig,
Fără tine nu pot arde ca o flacără,
Încet, încet, mă sting.

Găzduiește-mă în inima ta,
Căci iarna-i grea 

Și primăvara e departe,
Fii felinarul meu pe timp de noapte,
Luminează-mi drumul spre libertate.

Strânge-mă încetișor de mână
Când răsare mândra Lună,
Pune-mi lacăte la ușa dorului
Când plutesc pe aripile vântului
Printre amintiri;

Îmbracă-mă în străluciri de stele
În nopțile grele de tăceri,
Am nevoie de-ale tale mângâieri
Să pot să uit clipele triste de ieri.

Spune-mi cuvinte de iubire,
Sărută-mă în neștire,
Rămâi linia dreaptă de plutire
Pe care trebuie să stau
Ca să nu o iau pe căi greșite;

Dă-mi infinite șanse pentru viitor,
Nu mă lăsa să cobor 

De pe Scara Fericirii,
Șterge-mi lacrimile de pe obraz,
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi;

Vreau să fim camarazi de viață,
Să ne privim în față în fiecare zi,
Să ne bucurăm că suntem vii...

Hai să scriem 

O nouă poveste frumoasă
Despre iubirea noastră,
Să rămânem în Eternitate 
Ca doi îndrăgostiți uniți de Divinitate!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Ține-mă...

Ține-mă în brațe, nu pleca,
Lipește-te de mine ca timbrul de scrisoare
În iarna aceasta înșelătoare,
Nu zăbovi printre semne de întrebare,
Nu te opri pe a tristeții cărare.

Ține-mă la pieptul tău
Când inima bate tare în pieptul meu, 
Ascultă ecoul puternic al iubirii,
Privește fluturii de lumină cum zboară
În prag de seară spre zări senine,
Stai o eternitate lângă mine.

Ține-mă de braț, să nu cad pe gheață
De dimineață când mergem la piață,
Coase cu un fir de ață roșie de mătase
Numele meu de fată
Pe batista-ți albă parfumată,
Fă o capodoperă de artă din iubire,
Umple-mi inima de fericire!

Păstrează-mă în a ta limpede minte,
Nu mă rătăci printre cuvinte
Nici pe drumuri care duc spre uitare,
Stai departe de visele amăgitoare,
Lasă-mă să-ți fiu rază de soare,
De lună și de stea; Rămâi în viața mea!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Iubire ca-n vise

Noaptea care a trecut,
Ne-am plimbat prin vise
Ca la început de primăvară,
Ne-am prefăcut că e sfârșit de vară;
Sub plopi cu frunza rară am făcut popas,
Păsări fără glas au trecut în zbor
Pe cerul albastru fără niciun nor.

Dimineața în zori
Am cules flori de pe câmpii,
Prin lanuri aurii de grâu
Ne-am fugărit ca doi copii,
Am aruncat cu pietricele în râu,
Ne-am îmbăiat până la brâu
În micul pârâu de la margine de drum,
Apoi am colindat prin sat;

În brațe m-ai luat și m-ai sărutat,
Ne-am cățărat în copaci înalți,
Am aruncat doi sfanți într-o râpă
Ca să nu se rupă funia iubirii
Cu care suntem legați,
Ne-am dezbrăcat de dureri,
Ne-am îmbrăcat în raze de soare
Să nu ne prindă potopul mare.

Noaptea următoare
Vom merge pe a Fericirii cărare
Ținându-ne de mână,
Chiar de va fi ploaie sau furtună
Vom petrece multă vreme împreună,
Ne vom iubi ca-n filme și ca în povești
Ca să îți amintești de noi cu drag,
Doar știi că am făcut rămășag cu timpul,
Iubirea noastră nu se va risipi ca fumul
Nici dacă va veni taifunul!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Tablou de iarnă

Tablou de iarnă fără mult alb,
Cer de opal, stele de smarald,
Un suflet cald, o inimă bună,
Iubirea pură, gazdă, stăpână.

Brazi îmbrăcați în flori de gheață,
Țurțuri atârnați de grindă,
Vreme blândă, liniștite, pace,
Pui de speranțe ieșiți din găoace.

Munți înalți acoperiți de omăt,
Umblet încet prin clepsidre de timp,
Legende despre zeii din Olimp,
Un chip de zână, o Fată Morgană;

O blană de vulpe sau de urs polar,
Planuri pentru luna lui Cireșar,
Un drum perpendicular cu uitarea,
Zarea, depărtarea.

Marea Neagră devenită argintie,
Dor de parfum de iasomie,
Fluturi roz desenați pe hârtie,
O câmpie pustie... Melancolie.

Lemne de foc,
Frunze uscate de soc,
Fire subțiri de busuioc,
Vieți triste sau fericite,
Jocuri de noroc.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Legea mea e Dragostea

De dragul amintirilor de ieri
Am să îți scriu scrisori după scrisori,
Telegrame și bilețele de amor
Căci fără tine-i gri al vieții mele decor.

De dragul fiorilor de dor
Am să mai rup o za
Din Lanțul slăbiciunilor,
Am să mă leg de tine
Cu fire fine de înaltă tensiune
Căci vreau să fim mereu la înălțime.

De dragul zilelor senine
Pe care le-am petrecut în doi
Am să încerc să dau timpul înapoi,
Să ne iubim ca la-nceput;

De dragul timpului trecut
Am să îți fac așternut
Din petale catifelate de roze,
Am să pun câteva poze cu noi
Lângă trifoiul cu patru foi
Din Grădina Fericirii
Ca să nu cădem nicicând
În prăpastia dezamăgirii.

De dragul tău și al iubirii
Am să rămân aceeași visătoare
Cu inimă de aur, cu suflet mare,
Ca o stea strălucitoare
Am să luminez orice cărare
Pe care ai să mergi;

Vreau să te fac să înțelegi
Că pentru mine nu există alte legi,
Legea mea e Dragostea
Și tot ce ține de ea.

De dragul a tot ce am trăit cândva,
Am să distrug orice piedică
Din calea mea și-a ta,
N-am să las pe nimeni să mi te ia,
Căci Dumnezeu mi te-a dat
Ca pe un dar binecuvântat
Să fim împreună pe timp nelimitat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Și ce dacă?

Și ce dacă amurgul s-a lăsat
Peste bătrânul nostru sat?
Mi-e sufletul de dor înflăcărat,
Nu am împrăștiat cuvinte în zadar
În anumite zile din calendar,
Am trecut de orice barieră și hotar
Doar ca să ne dăm 

În al iubirii balansoar.

Și ce dacă trece timpul hoinar?
Nu-mi pasă de vremea rea,
De frig sau de ceață,
Inima mea bate cu putere
Când mă gândesc la sărutu-ți dulce
Ca fagurul cu miere.

Și ce dacă nu mai cântă mierlele,
Nici privighetorile?
Berzele și-au părăsit cuiburile
Dar eu mă adăpostesc la pieptul tău
Atunci când vântul suflă rău
Și plouă fără încetare,
În inima ta mare e loc destul,
Nu ești răutăcios, nici fudul,
Mereu mă primești 

Cu brațele deschise 

Când îți apar aievea, nu în vise.

Și ce dacă uneori cad palide ninsori
Din nori negri sau albaștri?
Sute de aștri eu pot picta
Pe tavanul alb din camera ta,
Nopțile-ți vor fi senine lângă mine,
Ai să uiți de lacrimile cristaline
Pe care le-ai vărsat
Când ai stat printre străini.

Și ce dacă latră câinii pe la stâni?
Nu mă tem de ei, 

Nici de oamenii haini
Căci se pot îmbuna
Dacă le dau bucata mea de pâine;
N-am să las pe mâine 
Ce pot face azi,
Am să te învăț să te scalzi
În oceane de fericire,
Dăruind necontenit iubire,
Ai să primești la rândul tău iubire.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor 

Cu, sau fără motive

Iubește-mă cu, sau fără motive,
Nu mă pierde printre verbe
Sau printre substantive,
Cumpără câteva sugative,
Usucă-ți lacrimile sufletului,
Zboară cu mine prin mijlocul văzduhului,
Fii pasărea Paradisului meu,
Eu am să fiu firul tău de lalea;

Rămâi în viața mea,
Păzește-mă de lumea rea,
Trage cortina roz de catifea peste durere,
Scrie-ți pe inimă "Iubire" cu litere de aur,
Minte-mă că ești născut în Zodia Taur,
Fii primul care îmi sare în ajutor
Atunci când cad, nu când cobor
De pe orice treaptă,
Urmează fiecare săgeată care-ți arată
Drumul spre mine și spre fericire;

Cucerește-mă c-o singură privire,
Șterge cuvântul "dezamăgire" 

Din Vocabular,
Fă-ți inventar la sentimente,
Scoate câteva condimente de la păstrare,
Gândește-te la zilele frumoase următoare,
Ia două raze din soare, 
Pune-le pe a iubirii noastre cărare,
Să fim împreună acum, și-n viața viitoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

 

Bunul meu samaritean

Azi, când zările-s senine
Vorbește-mi despre tine,
Spune-mi ce ai mai făcut
De când nu ne-am văzut,
Ce vânt te-a mai bătut,
Pe unde ai mai umblat,
Câte țări ai colindat?

Prin câte orașe ai poposit,
De câte ziduri te-ai lovit,
Prin câte amintiri te-ai rătăcit
Din zori până la asfințit?
Ai fost mai fericit decât ți-ai dorit?
Ai dăruit mai mult decât ai primit?

Ți-a lipsit ceva în perioada aceasta grea?
Ți-a fost dor de al meu zbor de rândunea?
Ai simțit nevoia să-ți pui fruntea
Lângă fruntea mea
Când a nins cu flori de gheață
În fiecare dimineață?

Spune-mi în față tot ce te doare,
Îndreaptă-ți privirea către soare,
Razele strălucitoare să îți pătrundă
În inima blândă, în sufletul bun,
Lacrimile să ți se transforme
În baloane de săpun...

Eu vreau să-ți spun că nu te-am uitat,
Cu tine-n suflet am colindat prin vise,
Am pus într-un sertar al inimii mele
Toate sentimentele, emoțiile,
Paginile scrise despre noi,
Despre tot ce ne-a legat pe amândoi.

Când noaptea vine
Mă cuprinde dorul de tine,
Îmi vine să strig cu voce tare
Că te iubesc cu disperare...
Nu există bariere sau hotare
Pe care să nu le pot trece,
Nimeni nu mă poate întrece
La inventat povești;
Știu că mă dorești cum te doresc,
Îmi amintesc cu drag mereu
Cum și eu la rândul meu
Am plâns adesea pe umărul tău.

Azi, la început de an,
Cântă-mi la noul tău pian
O melodie de iubire,
Vreau să te sărut în neștire,
Să te fac să uiți de vremea de afară,
Să crezi că deja e primăvară
Și începe să răsară primul fir de iarbă;

Fă-mi o salbă de mărgele
Din câteva stele de argint,
În brațe vreau să te cuprind
Să nu îți mai dau drumul
Chiar dacă va veni taifunul,
Bunul meu samaritean...

Ia-mi din suflet o parte din alean,
Pune iubirea pe strune de vioară,
Rămâi cu mine astă seară
Și-n zilele care vor urma,
Vreau să-mi trăiesc viața
Doar în compania ta.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Oare de ce... ?

Ce pot să fac atunci când tu
Îmi dai întâlnire pe cărări de vise?
Încerc să ocolesc rutele interzise,
Nu pot spune "Nu" iubirii imense
Cu care mă-nconjori,
N-am cum să renunț
La obrăjorii-ți roșii ca doi bujori,
Nici la blânzii-ți ochișori
Care mă bagă în boală;

Parcă fierb într-un cazan cu smoală
Până te văd... E prăpăd în mintea mea
De nu simt gurița ta
Pe buzele-mi fierbinți în prag de seară,
Începe să mă doară inima
Dacă nu-ți văd fața luminată
Când stelele apar pe bolta înseninată.

Ce pot să spun când dorul nebun
O ia la goană prin sufletu-mi bun
Și nu mai știu nici cât este ceasul?
Îmi piere glasul și pofta de viață
Dacă nu stăm față în față
Dis de dimineață la cafea...
Valul iubirii mă ia, mă duce
Lângă o cruce, la o răscruce de gânduri,
Mă scufund în ape tulburi,
Îmi țin respirația până simt că totul e ok.

Oare de ce clipele frumoase zboară
Cu viteza luminii?
Spinii trandafirilor sunt ascuțiți,
Noi suntem biciuiți de vremea rea,
Covoare de nea s-au așezat pe potecuța
Care duce spre Răsărit...
Ninge liniștit, timpul nu a adormit,
Arde mocnit focul din vatră,
Ne îmbrățișăm ca altădată,
Nu sunt vinovată, nu ești vinovat
Că ne iubim mai presus de cuvinte,
Mai presus de orice... Oare de ce... ?


Autor✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Văpaia dragostei

Când mă uit în ochii tăi albaștri
Parcă văd doi aștri minunați,
Fiorii dragostei stau aliniați
La linia de start,
Eu încerc să rămân pe linia de plutire,
Căci cu o singură privire mă dezarmezi;
Când dansezi cu mine în nopțile senine,
Dansează și stelele cu noi,
Ne bucurăm amândoi 
Că ne-am cunoscut pe timp de pace 
Nu de război,
Cămările inimii-mi sunt pline de iubire
Când mă săruți în neștire...
Aș vrea să mă adăpostesc la sânul tău
Când vântul suflă rău și gerul e aprig
Căci nu pot să sting văpaia dragostei... !
Uneori mă mir cum dintre atâtea femei
M-ai ales pe mine,
Dar îmi place tare să îți fiu alinare
În clipele de disperare;
N-am să te pierd printre semne de mirare,
Nici printre semne de întrebare,
Am să-ți rămân alături mereu
Iubirea sufletului meu!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Cât te iubesc...

Cât te iubesc o știe lumea toată,
Din inima-mi săgetată de Cupidon
Răsună al iubirii ton neîncetat...
Pe oriunde am umblat
Tot de tine am dat
Frumos fiu de împărat
Cu sufletul înflăcărat de dor,
Al tău minunat glăscior
Mă face să urc pe Scara Bucuriilor,
Când îmi rostești numele
Răsare soarele, înfloresc florile...
Crapă pietrele de ciudă
Când privirea-ți blândă se oprește
Pe trupu-mi îmbrăcat regește...
Sărutul tău mă năucește,
Fericirea îmi zâmbește în fiecare zi
Dar tu te faci că nu știi
Că dai sens vieții mele...
Iubitule cu ochi ca două stele,
De n-ai fi tu, nopțile mi-ar fi grele,
Aș avea coșmaruri,
N-ar mai exista idealuri la care să visez,
N-aș mai avea cu cine împărți
Clipe frumoase, raze de speranță aurii.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Ca într-o poveste

Cad picuri de ploaie ca într-o poveste,
Iubitu-mi mi-a trimis veste
Printr-un porumbel mesager,
S-a deschis o nouă fereastră spre cer,
Iubirea, prețios giuvaer,
Stă la loc de cinste-n inimile noastre
Legate cu lanțuri de oțel, nu de fier.

De o oră, nu mai bate vântul,
Respiră liniștit pământul,
Zgomotul ploii e sacadat,
Pe cerul în violet pictat
Dansează nori albi de pluș;

La Teatrul Cărăbuș e spectacol de gală,
Actorii fierb ca într-o oală sub presiune,
Eu trec cu repeziciune de la o stare la alta,
Ocolesc balta de apă din fața mea,
Trag cortina peste vremea nu prea rea,
Merg înainte cu tupeu spre iubitul meu;

Abia aștept să îl țin de mână!
Inima-mi nebună bate cu putere,
Mi-am luat La revedere
De la frig și de la ceață
Când ne-am întâlnit alaltăieri
În vechea piață de flori.

Universul mi-e plin de culori,
Zbor ca o pasăre spre zări senine
Când degetele lui fine mă ating,
Sărutu-i dulce ca mierea
Mă face să uit de gustul amar ca fierea
Al timpului ce trece nepăsător.

Cad picuri de ploaie ca-n luna lui Cuptor,
Căldura de la Ecuator
S-a mutat în sufletul meu,
Pot trece cu ușurință peste tot ce-i greu,
Dumnezeu mă ocrotește,
Iubitu-mi drag mă iubește,
Fericirea crește ca o floare
În grădina din inima-mi mare.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

S-au scuturat salcâmii

S-au scuturat salcâmii de zăpadă,
Soarele mi-aruncă-n fiecare zi
Câte-o ocheadă,
Covoare de omăt nu mai sunt
Pe nicio stradă,
E liniște-n a timpului ogradă;
Dulce ca vata pe băț îmi pare viața
Când mă trezesc dimineața
Și văd cerul fără nori,
Doar triluri de privighetori am în minte;
Cuvinte grele n-am să spun nimănui,
Nici n-am să-mi pun pofta de iubire-n cui,
Am să mă plimb hai-hui pe poteci de vise
Chiar dacă tâmplele mi-s ninse;
Luminile-s aprinse în odăița-mi caldă,
Inima-mi frumoasă se scaldă
Într-o mare de fericire,
Pot să dăruiesc necontenit iubire.
Ador oamenii cu suflete curate,
Nu-mi plac curcile plouate
Nici figuranții care se cred împărați;
Salcâmii dezbrăcați
Curând vor fi-mbrăcați cu haine noi,
Ramurile lor vor fi pline de flori,
Zeci de egrete și de cocori iar vor zbura
Pe bolta albastră de catifea...
Miroase a parfum de primăvară,
Tristețea trage să moară,
Durerea a dispărut în necunoscut.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii













  

Parfumul tău

Ți-am scris numele 

Pe pereții inimii mele,
Ți-am pus la gât șiraguri 
Din dorurile-mi grele,
Te-am îmbrăcat în stele,
Inele cu diamante ți-am dăruit
Când am călătorit prin alte galaxii.

Dac-aș avea mii de vieți,
Aș sta cu tine nopți și dimineți la rând,
M-aș bucura când te-aș vedea râzând,
Nu lăcrimând sau suspinând;

Când n-ar fi nori pe cerul de opal
Te-aș pune pe un piedestal
Să-ți văd ochii luminoși
În oglinda-mi de cristal.

Mă gândesc la tine în fiecare zi,
Amintirile cu noi sunt vii,
Când vântul bate în geamurile-mi fumurii
Mi-aș dori în brațe să mă ții,
Să-mi mângâi părul lăsat pe spate,
Eu să-ți sărut buzele catifelate.

Parfumul tău a rămas pe perna mea,
Sufletu-mi freamătă de fericire
Când mă apropii de ea,
Fiorul dragostei n-a dispărut,
Nu va dispărea ca o nălucă,
Nici mie nu-mi vine dor de ducă;

Am să te-aștept ca-n ultima seară de vară
În pragul casei, în cântece de vioară,
Am să-ți pun pe pat
Petale de trandafiri și de frezii,
Se vor trezi din somn cocorii
Când ne vor prinde zorii îmbrățișați,
Cu funia dragostei strâns legați.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor 

Când vine noaptea

Când vine noaptea încetișor,
Apare și-Amor în decor,
Stele de aur se aprind,
Dureri vechi pe loc se sting.

Când răsare luna dintr-o dat',
La celălalt capăt al lumii e zi,
Țărmurile mărilor nu sunt pustii,
Pescărușii vin, tristețea pleacă;

Chiar de e frig sau promoroacă
Inima-mi se îmbracă în raze strălucitoare,

Se face lumină pe orice cărare
Din povestea mea
Oricât ar fi iarna de grea.

Când vine noaptea, încep să visez,
Inventez scenarii noi
De dragoste, nu de război,
Plantez lăstari de soi în Grădina Bucuriei;

Îmi amintesc de anii copilăriei
De murmurul izvoarelor,
De căldura lui Cuptor,
De bărcile de salvare cu, și fără motor;

Când vine noaptea
Strâng fiecare fior de dor
Și-l pun pe un fuior fermecat,
Se face liniște pe tărâmu-mi minunat,
Sunt fericită ca altădat;

Mă culc cu gândul la primăvară
După ce stau la gargară cu timpul,
Nisipul din clepsidră se scurge,
Trenul Vieții fuge...

Ninge, dar mâine va fi soare,
Am să Îi scriu iar o scrisoare
Bunului Dumnezeu,
Vreau să Îi mulțumesc că are grijă
De mine, de sufletul meu.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Pe aripi de fericire

Nu ne-am mai rătăcit prin gânduri de ieri,
Ne-am dezbrăcat de tăceri,
Cuvintele duioase n-au înghețat
Chiar dacă a nins și a plouat,
Deasupra cuibușorul nostru de nebunii
Strălucesc stele argintii;

Frunze cărămizii nu mai sunt
Pe ramurile stejarilor secerați de vânt,
Dar în curând iarna va pleca,
Primăvara îi va lua locul,
Ni se va schimba destinul,
Ne va ieși în cale norocul.

S-a aprins focul, a început jocul,
Locul tău e rezervat în sufletul meu curat,
N-am mai plâns, n-am mai oftat,
De când viața mi te-a dat,
Liniștea s-a instalat ca la ea acasă
În inima mea frumoasă.

Ca-ntr-o poveste cu un El și-o Ea 
Iubirea ne-a cuprins în vraja sa,
Valul plăcerii ne ia, departe ne duce,
Fluturii din pântece dansează,
Universul vibrează,
Din zori până la asfințit
Pe aripi de fericire plutim prin Infinit.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor 

Acum, și-n viețile viitoare

Aș vrea să fiu o floare de cais
Să îți apar în fiecare seară-n vis,
Să crezi că ești în Paradis
Când geamul ți-e deschis în dormitor;

De-aș ști că sufletul ți-e plin de dor,
Aș alunga de pe Cerul Iubirii orice nor,
M-aș așeza jos, pe al tău covor,
Ți-aș ține de urât, mi-ai fi interlocutor,
Am scoate la lumină amintirile vechi;

Ca-n vremurile frumoase
Mi-aș pune cireșe la urechi
Și busuioc în păr,
Să trec mai ușor de orice emoție,
Să stăpânesc fiecare fior...

Aș vrea să-mi fii izvor de sănătate,
Să beau din tine pe nerăsuflate Apă Vie,
Să îmi lungesc viața cu o mie de ani,
Să stăm sub castani înfloriți
Când suntem chinuiți de gânduri negre;

De ar veni mai repede primăvara
Nu mi-ar mai păsa de sănioara
Cu care mă dau iarna
Ca să nu uit de copilărie,
Am pleca împreună într-o călătorie
În jurul lumii... De mi-ai fi ghid,
Aș face zid în preajma ta,
Ca nimeni să nu mi te ia;

De ți-ai lipi inima de inima mea,
Aș arunca batistele cu lacrimi
Din buzunare,
Aș face-o casă cât mai aproape
De-ale fericirii hotare,
Căci vreau să fiu cu tine-acum,
Și-n viețile viitoare!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor 

Muguri de speranțe

Dac-aș putea picta Iubirea
I-aș face cel mai frumos portret,
Să fie Muza oricărui poet;
I-aș face chipul luminos
Părul negru de abanos,
În loc de ochi, i-aș pune două stele,
În mâini i-aș pune buchete de flori,
Pe umeri i-aș picta fluturi în culori.

Dac-aș putea distruge stropii de venin
Care ne fac viața deseori un chin,
Aș desena un baldachin
În care-ar sta Fericirea,
Dezamăgirea nu s-ar mai cuibări
În colțurile-ascunse ale inimii nimănui.

Dac-aș putea pune în cui securea tristeții
Când zorii dimineții luminează
Calea scurtă spre amiază,
Lacrimile cerului
S-ar preface în boabe de mărgăritare,
N-ar mai asfinți prea repede 

Bătrânul soare.

Dacă nu ar exista
Un munte și o mare de suspine,
Ar fi mai dulce ca mierea de albine
Fiecare clipă,
Nu s-ar mai frânge nicio aripă în zbor,
Neastâmpăratul dor, ar deveni călător,
S-ar plimba prin vise clandestine,
Nu s-ar mai rătăci printre serpentine.

Dac-aș sculpta în piatră
Cuvintele "Niciodată să nu spui niciodată",
Orice povară purtată în spate
Poate ar deveni mai ușoară
Și-ar începe să răsară
Muguri de speranțe noi
În orice grădină cu copaci goi.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

La ceasul înserării

Știu că mă iubești, 

Mi-ai spus de mii de ori,

Rămas bun de la singurătate mi-am luat 

În ziua când zeci de speranțe mi-ai dat 

Și un răspuns la o veche întrebare;

Știu c-atunci când nu e soare

Ți-e dor de vocea-mi caldă, 

De sărutu-mi dulce, ca apa de izvor...

Când suflă vântul rece, și eu mă înfior,

Abia aștept să te revăd,

Sa văd cum orice nor dispare 

Când mă privești, când îmi zâmbești;

Dac-ai ști să ocolești tristețea,

Blândețea ți-ar ieși la suprafață,

Orice bloc de gheață s-ar topi

Când l-ar atinge focul aprins al iubirii.

Azi e pustiu peronul gării 

Unde ne întâlneam în fiecare vară...

Ar trebui să fugi de viața amară 

Pe care o ai, să nu mai stai pe gânduri,

Altfel te vor inunda apele tulburi 

ale durerii.

Vino la ceasul înserării 

Pe drumul luminos al fericirii!

Am să te-aștept ca altădat'

Căci timpul nu mi-e limitat,

Sufletul mi-e înflăcărat,

Te doresc mai mult ca niciodat'!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

Tare-aș vrea

Floare frumoasă de crâng,
La bădița-n brațe trebuie s-ajung,
Cât ar fi drumul de lung;
Un mănunchi de stele am să strâng,
Să le pun pe umărul lui stâng,
Pe ăl drept să-mi rezem capul
Când îmi dă târcoale dracul.

Frunză verde de mohor,
Ce n-aș da să nu cobor
De pe Scara Bucuriilor
Când zeci de fiori de dor
Mi se-așază în al sufletului pridvor!

Bădiță cu mustăcioară,
Vino diseară pe ulicioară
Să privim luna de pluș
Că mi s-a rupt alt arcuș al viorii inimii,
Trandafirii din glastră s-au uscat
De când nu ne-am mai sărutat;

Cocorii au plecat departe,
Iarna-și face de cap ca la carte,
Primăvara nu-i așa aproape,
Dar știu că într-o noapte va veni
Să îmi aducă în dar
Parfum de ghiocei și iasomii.

Abia aștept să te văd,
Să nu mai fie prăpăd în mintea mea!
Fără tine, viața este grea,
Nicio rândunea nu mai zboară
Prin lanurile de grâu și de secară
Din nicio poezioară de-a mea;

Nimic nu are farmec
Dacă nu aud un cântec lin
Din glăsciorul tău divin!
Tare-aș vrea iar fericiți să fim,
Să stăm sub un ram verde de măslin,
Să închinăm un pahar de vin
În cinstea iubirii!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Lângă tine sunt fericită

Prin parcul cu castani și tei
Adesea ne plimbam de mână,
În prag de seară, blânda lună ne zâmbea,
Steaua-mi norocoasă îndată apărea
Pe cerul albastru de catifea;
Inima-mi bătea din ce în ce mai tare
Când mă strângeai la pieptul tău,
Mă emoționam de fiecare dată
Când mă-ntrebai: "Frumoasă fată,
Vrei să fii mireasa mea?"
Eu îți răspundeam: "Sigur că da!
Mi-aș da ani din viață
Să-ți văd chipul luminos
În fiecare dimineață,
Căci te iubesc până la cer!"
Am pășit împreună pe tărâmul viselor,
Am navigat pe mări și pe oceane
Cu fericirea în geamantane,
Am lăsat tristețea pe peroane
Din gări părăsite...
Iubirea noastră n-a avut limite, nici hotare,
Mereu ne-au fost pline de sentimente
Ale sufletelor hambare,
Ne-am bucurat de orice răsărit de soare,
De fiecare strop de ploaie,
Am adorat fiecare fulg de nea
Când iarna ne îmbrăca în alb
Din cap până în picioare...
Inima-ți mare a fost și este
Căsuța curată din a mea poveste,
În brațele-ți iubitoare mă adăpostesc
Atunci când stelele nu strălucesc;
Zâmbetu-ți ștrengăresc
Mă face să mă topesc pe loc,
Parcă sunt o lumânare,
Ard... cu flacără mare,
De dragul tău, iubirea sufletului meu;
Lângă tine sunt fericită,
Mă simt iubită și ocrotită.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

Te voi iubi o veșnicie

Îți trimit din depărtare

Un sărut dulce, o caldă îmbrățișare,

O rază de lună, una de soare,

Zece stele mititele, un târn mare de nuiele

Cu care să mături noroiul tristeții,
Un burete cu care să ștergi
Urmele fine ale bătrâneții  

Și lacrimile de pe obrajii-ți rumeni

Ca două mere coapte,

Opt litere puse pe o hârtie 

Dată cu parfum de iasomie;

Te iubesc... O lume întreagă știe,

Te voi iubi o veșnicie!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

O nouă cărare

Când pașii mi s-au rătăcit 

Pe poteci străine, la asfințit,

Când nori de granit

Acopereau cerul mare,

Ai apărut ca o rază de soare,

M-ai ajutat să văd lumina din depărtare

Și săgeata care-mi indica o nouă cărare.

În clipele în care 

Erau închise porțile din Univers,

Mi-ai arătat drumul iubirii cu unic sens,

Fumul dens al tristeții s-a spulberat 

Când a plouat cu flori 

Peste amintirile-mi nu prea frumoase 

Din iernile mult prea geroase.

În caldele primăveri și veri

Am mers pe urmele tale 

Cu picioarele goale 

Dar cu sufletul plin de iubire,
Micuțul zeu Amor 

N-a vrut să-mi dea izbăvire 

Din capcana-i fermecată,

Mi-a spus că iubirea adevărată 

Poate fi reinventată,

Dar nu poate fi trădată.

Când lacrimi amare am vărsat,

Tu le-ai luat și le-ai prefăcut 

În boabe de rouă și-n mărgăritare,

Nu mi-ai pus sare pe răni niciodată,

Mi le-ai vindecat de fiecare dată;

In inima ta curată m-ai primit 

Cu brațele deschise,

Am călătorit prin vise amândoi

Și pe timp de pace și de război; 

Câte frunze de trifoi am strâns în Ierbare

Ca să ne poarte noroc,

Să nu simțim gusturile amare ale durerii,

Nici spinii ascuțiți ai tăcerii!

Prin câte peripeții am trecut,

Câte ispite am avut și tu și eu!...

Dar nu ne-a fost greu să trecem de ele,

Am avut umbrele și stele norocoase,

Am știut cum să ne ferim 

De perioadele furtunoase.

Atât de drag îmi ești 

Când îmi spui că mă iubești!

Ochii-ți sunt rotunzi ca mărgelele,

Buzele-ți miros a micșunele...

Când mă săruți, 

Nu mai îmi pasă de nimic, 

Ca Phoenix mă ridic și din cenușă

Când e cazul!

N-am să schimb nicicând macazul,

Am să-ți fiu alături toată viața,

Ca Amor să nu aibă ce comenta!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Poeme de amor 

În mâinile tale

În mâinile tale se află viața mea
Și sufletu-mi și inima,
Orice s-ar întâmpla în viitor,
Vei face parte întotdeauna
Din al iubirii mele minunat decor.

În mâinile tale mi-am pus grijile,
Pe umerii tăi mi-am lăsat poverile
Și le-ai cărat cu drag,
M-ai așteptat mereu cu flori în prag,
Iubitul meu cu buze roșii
Ca petalele de mac... !

În mâinile tale a fost destinul meu
Când Dumnezeu mi te-a scos în cale,
Cântece de jale nu s-au mai auzit
De când ne-am întâlnit
Într-o zi la răsărit, la margine de Infinit.

În brațele-ți calde m-am adăpostit
Când a fost frig și vreme rea,
Inima ta e cuibul meu de rândunea
Căci tu mi-ai dat aripi să zbor,
Astăzi mă bucur când văd lumina zorilor.

În mâna dreaptă a ta
E dalta fermecată cu care poți sculpta
Numele iubirii pe o stea 
Pe care să ți-o lipești de suflet,
Să fii sigur că nu va dispărea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor

O poartă deschisă

Ce frumos strălucesc ochii tăi

Când îi întâlnesc pe-ai mei!

Ninge cu flori de tei din cerul de azur

Când un sărut îți fur pe negândite.

Câte clipe fericite îmi oferi iubite!

Emoțiile puternice nu pot fi stăvilite,

Furtunile sentimentelor nu pot fi oprite,

Iubirea noastră nu are bariere, nici limite.

Căldura din inima ta

Poate topi ghețarii din Antarctica,

În inima mea nu mai e frig și ceață 

De când te-am cunoscut.

Mi-ai împlinit dorințele, 

Mi-ai colorat visele,

Nu mi-ai înșelat niciodată așteptările,

Orhideele din Grădina Bucuriilor 

Înfloresc în fiecare zi 

Căci știi cum să ai grijă de mine, de ele.

Când degetele-ți fine 

Se plimbă prin păru-mi făcut inele

Ploi de stele cad în miez de noapte

Peste fluturii iubirii ținuți în captivitate;

Dimineața, la ora șapte,

Buzele-ți roșii ca două cireșe coapte

Se lipesc de buzele-mi dulci, catifelate,

Și cu greu se mai dezlipesc...

Cât te iubesc nu mai e nevoie să îți spun,

Ești cel mai bun arhitect, 

Trasezi liniuțe de unire între noi

Când timpul trece prea încet;

Evadez din cercul meu

Și mă mut în pătrățelul tău,

Tot ce este rău, dispare, soarele răsare, 

O poartă mare se deschide în Paradis;

Sufletul meu cuprins de dor

E sedus de șoaptele tale de amor,

Îngerii cântă în cor, 

Se risipește orice nor din mintea mea

Când îmi spui că sunt și voi rămâne 

Jumătatea ta.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Poeme de amor